Eu sunt pentru mine insami, constant si neconditionat, un spatiu de siguranta si blandete – in acest fel, prin aceasta practica constanta, am inceput sa-mi vindec emotionalitatea atat de ranita si sa imi recuperez puterea personala.

 

Daca v-ati intrebat vreodata care este secretul meu, acesta este: eu, pentru mine insami, pentru toate ranile, traumele, umbrele, emotiile si starile mele, sunt un spatiu de siguranta si de blandete neconditionata, mai ales in acele momente in care este contraintuitiv sa fii blanda cu tine.

Nimic, niciun instrument de transformare interioara, nu mi-a transformat mai profund viata decat aceasta blandete si acest spatiu de siguranta in care mi-am dat voie sa imi primesc toate partiile fiintei mele, in fiecare moment, fara sa mai abandonez niciuna pe drum.

Tot timpul abandonam parti din mine pe drum, in special la inceput pe drumul spiritualitatii. Credeam ca trebuie sa fiu intr-un anume fel, sa par intr-un anume fel, sa fac lucrurile intr-un anume fel, caci altfel nu ma integram in imaginile unui om spiritual. Si am facut-o ani de zile, mi-am abandonat parti din mine pe drum, pentru ca nu stiam cum sa fac altfel.

Pana intr-un moment in care, cu siguranta ca prin Gratie Divina, am cazut din pom. Am observat in ce fel eram neautentica din dorinta mea prea mare de a parea o femeie spirituala, am observat cata durere imi pricinuiam si in cata agresivitate si judecata de sine stateam, abuzandu-ma pe mine insami, ramanand identificata cu niste concepte.

M-am intrebat atunci “care dintre conceptele spirituale pe care le-am preluat imi fac mai mult rau decat bine?”. Si o alta intrebare care mi-a schimbat viata a fost: “Ce ai cu adevarat nevoie acum?”. Doua intrebari profund transformatoare, care mi-au redat viata, bucuria si iubirea de sine inapoi.

 

Acum nu mai sunt atasata de imaginea unui om spiritual, si poate ca traiesc spiritualitatea mai profund decat am trait-o vreodata. Si e reala, aici, pe pamant, in fiecare zi, nu undeva departe de mine. Acum imi accesez daruri spirituale sacre profunde constant, imi reamintesc constant, intr-un mod si mai profund de esenta mea divina, de Suveranitatea Fiintei Mele, sunt mai conectata la propria intuitie si la dimensiunile subtile mai mult decat am fost vreodata. Am curajul sa-mi asum misticismul, preoteasa din mine, darurile mele divine energetice, simturile mele, tot ceea ce sunt, in intreaga mea fiinta, tocmai pentru ca am avut curajul sa fiu sincera cu propriul meu parcurs, in momente cheie ale calatoriei spirituale.

Dar mai ales, pentru ca mi-am primit umbrele si intunericul cu blandete si intr-un spatiu de siguranta neconditionat. Eram atat de speriata de umbrele mele si de intunericul din mine. Insa, la un moment dat, am realizat ca nu mai am unde fugi. Si cu cat fug mai tare, cu atat mai tare ma afund si ma abandonez. Si de atunci, am inceput sa stau cu fiecare parte din mine pe care o respingeam constant. I-am creat un spatiu in care sa aiba dreptul sa existe. Mi-am dat seama de cata multa iubire avea nevoie si de cata acceptare. Cu cat eu o respingeam mai mult, cu atat mai mult cream boala. Cu cat am inceput sa o privesc si sa o accept, cu atat mai mult ma vindecam.

 

Devino un spatiu de siguranta si blandete neconditionata pentru tine insati si pentru toate umbrele tale. Asa te vei reintregi.

Ramai alaturi de mine







In cadrul newsletter-ului iti trimit articole, ganduri si inspiratii care sa te sustina in calatoria ta spre tine insati. Te astept cu drag alaturi, pentru a te putea bucura de ele.