Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa ma las transformata. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa observ cu sinceritate de oricate ori imi inchideam inima, caci imi era prea teama ca voi fi din nou ranita, ca voi fi vulnerabila si voi fi vazuta asa cum sunt, speriata si imperfecta, si desi imi doream poate cel mai mult pe lumea asta sa fiu vazuta asa cum sunt, aveam in primul rand nevoie sa ma accept eu pe mine insami asa cum sunt. 

Cum sa am curajul sa ma las vazuta de ceilalti cu adevarat, cand eu imi eram cel mai mare dusman? Cand eu nu stiam ce inseamna sa fiu blanda cu mine, sa ma primesc cu rabdare si iubire, cand eu nu stiam ce inseamna compasiunea de sine? 

Nu m-am putut lasa vazuta cu adevarat pana cand nu am pornit pe drumul acceptarii de sine cu adevarat. 

Pe drumul transfomarii interioare, trecem pe la mai multe porti, si fiecare poarta ne deschide o noua comoara interioara, dar pana sa ajungem sa ne bucuram de comoara, avem de parcurs un proces al adevarului suprem, al curajului, al deschiderii inimii si al sinceritatii. Nicio poarta nu se deschide fara asumarea parcurgerii calatoriei pana la descoperirea comorii. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa-mi dau voie sa ma imprietenesc cu durerea, caci focul durerii a ars tot ceea ce nu era al meu, tot ceea ce nu-mi apartinea, tot ceea ce nu ma onora. In focul durerii s-au ars toate convingerile care m-au indepartat de frumusetea fiintei mele, s-au ars toate limitele pe care le-am crezut de mult prea multe ori pe cuvant, s-au ars asteptarile/atasamentele fata de cine credeam ca trebuia sa fiu, pentru a-mi da voie sa fiu cine sunt. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa stau fata in fata cu fricile mele cele mai mari si sa vad ca dincolo de ele este o intreaga lume care ma asteapta si ma primeste cu inima deschisa. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa fac liniste si sa-mi gasesc curajul sa-mi aud cele mai intunecate parti ale fiintei mele, sa le dau o voce, sa le validez, sa invat sa ma imprietenesc cu ele, sa fac un efort inspre a ma impaca cu ele, sa constientizez ca fara ele, eu nu pot straluci cu adevarat. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa-mi pun la indoiala tot ceea ce am auzit despre mine si despre viata mea. Despre cine sunt si despre cine se asteapta de la mine sa fiu. Sa pun la indoiala totul si sa ma intreb, in nenumarate randuri, daca sunt cine mi se spune ca sunt sau sunt mult dincolo de asta. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa am curajul sa fiu judecata, barfita, neinteleasa, aratata cu degetul, izolata, singura in nenumarate randuri in fata tuturor celor care aveau ceva de spus la adresa mea si totusi, vocea sufletului meu sa aiba volumul mai tare decat toate celelalte voci. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost necesar sa admit ca nu le stiu pe toate si ca nici nu este necesar sa le stiu pe toate, caci am intotdeauna un GPS interior care ma va ghida negresit atunci cand voi avea nevoie. Tot ceea ce este necesar sa fac este sa practic increderea. 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost necesar sa ma privesc cu adevarat. In toata goliciunea mea. Sa-mi privesc fiecare particica, fiecare unghi, fiecare fateta… Sa Ma Vad. Si sa pornesc pe drumul acceptarii a tot ceea ce gasesc pe drum. Cu blandete si rabdare, insa de mult prea multe ori acest drum a fost plin de judecata de sine si de razboi cu mine insami. Abia in timp, dupa multa durere, dupa multa cautare, am ajuns sa descopar ca de fapt mi-era dor de blandete. Mi-era dor sa ma iubesc pe mine insami, desi nu stiam cum sa fac asta. Dar am inceput sa invat… si m-am deschis sa fiu invatata… sa fiu transformata… sa gasesc o cale sa transform durerea in iubire, sa vad ca ea are un rost, sa vad ca pe masura ce ma las transformata, incep sa-mi recapat puterea, stralucirea, bucuria pentru viata, autenticitatea… de care imi era atat de dor…

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost necesar sa ma uit la fetita care cersea non stop iubire si care intra in relatii pe repede inainte, doar doar va fi acceptata si iubita asa cum e, cand ea era de fapt plina de rani, de tepi, de dureri, de o lipsa a iubirii de sine enorma. Abia cand am inceput sa ma reintorc inspre aceasta fetita si sa reimprietenesc cu ea, am putut face pasi cu adevarat inspre femeia din mine, descoperind ca dincolo de ranile fetitei exista o femeie adulta, care are nevoie sa-si recunoasca puterea, sa se iubeasca pe ea insasi, sa-si redescopere merituozitatea, sa se impace cu ea insasi si sa-si dea permisiunea sa fie fericita, lasand in urma convingerile cum ca iubirea inseamna durere sau ca ea nu este suficienta sau demna de a fi iubita. Wow, ce proces lung si dureros… prin cate camerute ale sufletului meu a fost necesar sa intru si sa curat, cate limite a fost necesar sa sparg, cate convingeri eronate a fost nevoie sa demontez… cate constientizari au trebuit sa aiba loc, cat lucru cu sine, cata dedicare inspre transformare a fost necesara, cate vindecari pe linie stramoseasca a fost necesar sa fac. Cata putere am avut de recuperat din ghearele unor conditionari de sute de ani… si ce bagaj a fost necesar sa las in urma, sa-mi gasesc curajul sa realizez ca nu-mi mai este de folos si ca nu mi-l mai doresc… si ca e liber sa plece! 

Ca sa ma transform cu adevarat, a fost nevoie sa-mi asum procesul transformarii. Sa constientizez ca nu pot culege roadele unei vieti autentice si implinitoare sarind etapele sau manipuland calatoria. A fost nevoie sa admit ca mi-e greu, ca nu vad toate treptele in fata, ca va fi inconfortabil, ca va trebui sa ma imprietenesc cu durerea, cu propriul meu intuneric, cu propriile dezamagiri si asteptari, cu nenumaratele minciuni si iluzii pe care mi le-am vandut pentru o lunga perioada, si va fi necesara o sinceritate de sine ca si cum as sta fata in fata cu Dumnezeu. Sa constientizez ca nu mai am pe cine minti… si sa-mi asum adevarul, oricat de dureros ar fi. Caci fara asumarea adevarului, nu exista transformare adevarata. 

Transformarea interioara nu este simpla. Dar Doamne, cat de mult merita! 

Ramai alaturi de mine







In cadrul newsletter-ului iti trimit articole, ganduri si inspiratii care sa te sustina in calatoria ta spre tine insati. Te astept cu drag alaturi, pentru a te putea bucura de ele.