“Transpira-ti rugaciunile, danseaza-ti durerea si mergi mai departe.”
– Gabrielle Roth

Pentru mult timp nu am stiut cum sa ma conectez la durerea pe care o simteam, nu am stiut ce sa fac cu ea, asa ca o ascundeam, pretindeam ca nu exista, creandu-mi, in schimb, si mai multa durere.

Acum insa, vad durerea ca pe un ghid, care ma poarta spre taramurile profunde ale sufletului meu, sa-mi arate adevarul de care am tot fugit. Vad durerea ca pe o invitatie la dans, care ma invita sa simt ritmul muzicii si sa curg cu el, aducand prezenta asupra durerii si dansand cu ea, tinuandu-o in brate, observandu-o, mangaindu-o.

Simt sa iti daruiesc un exercitiu care mie, personal, mi-a adus multa eliberare in acest sens. Mi-a trebuit mult timp sa ajung la constientizarea asta si sa incep sa integrez dansul ca practica spirituala. Cred ca de fapt dupa asta am tanjit toata viata. O practica spirituala care sa-mi ia in considerare si corpul, onorandu-l si integrandu-l.

Imagineaza-ti durerea ca pe o minge, dar pe care sa o primesti cu blandete, avand dragoste de ea. Imagineaza-ti mingea asta undeva in centrul inimii tale, pe care tu o accesezi aducandu-ti atentia inspre acel loc din interiorul tau. Cand simt durere, in loc sa o reprim si sa fug de ea, dau drumul la muzica si incep sa-mi misc corpul, unduindu-l, miscandu-ma, eliberand energia iar eu imaginandu-mi ca tin acea mingiuta plina de durere in palmele mele, in dreptul pieptului, onorandu-o si dansand cu ea. Imi dau voie sa ma misc, sa dansez impreuna cu durerea pe care o simt, pana cand ea nu se mai simte atat de inconfortabil, ci din contra, ma ajuta sa pot respira din nou cu usurinta, ramanand conectata la ea si tinandu-o in brate.

Danseaza-ti durerea, pana cand ea se topeste. Stai acolo, continua sa dansezi, sa te misti, sa eliberezi energia, sa respiri profund. Lasa lacrimile sa curga, daca ele vin. Nu judeca nimic din tot ce se petrece. Doar continua sa dansezi.

Danseaza-ti durerea, in loc sa o reprimi. Dansandu-ti durerea, te conectezi la lectia pe care ea are sa ti-o ofere, dar te conectezi intr-un mod bland, care iti deschide inima, in loc sa ti-o inchida.

Aproape toata viata am fost speriata de durere, caci nu stiam ce sa fac cu ea. Durerea ma paraliza, ramaneam in minte, complet deconectata, identificandu-ma cu ea.

Acum vad durerea ca pe un portal spre adevarurile profunde pe care sufletul meu isi doreste ca eu sa le accesez, caci am descoperit o modalitate de a fi cu durerea, fara a mai fi speriata de ea si fara a mai fugi de ea, ci chiar din contra, a ma imprieteni cu ea si a o lasa-o sa ma poarte, sa ma ghideze, sa-mi deschida porti interioare care altfel nu le-as fi putut accesa.

Suferim pentru ca gandim durerea. Incercam sa facem sens din ea.

Dar daca in timp ce simtim durere, am cobori din minte in corp si in inima si ne-am primi durerea ca pe un dar pretios, avand dragoste de ea, privindu-o, ingrijindu-o? 

Gandind durerea, o facem mai mare decat este. Ramanand in minte, devenim incatusate, stinghere, rigide, prizoniere ale durerii. Lasandu-o sa fie ghid, urmandu-o cu prezenta, in deschiderea si blandetea inimii, durerea nu doar ca ne va deveni un mesager, dar ea va incepe sa se topeasca si sa devina ea insasi un instrument al vindecarii.

Simtim durere acolo si atunci cand inima ne este blocata, ranita, inchisa.

Dar daca rolul durerii este acela de a ne invata sa ne deschidem inima, chiar si in durere?

Caci numai in acest fel deschidem portile unei intelegeri mai inalte.

Facand din durere un inamic, ramanem prizonierile unei iluzii.

Primind durerea cu prezenta si blandete, dansand cu ea, curgand cu ea, deschidem calea inspre intelepciunea pe care sinele nostru adevarat doreste sa ne-o transmita.

Facand trecerea de la minte la inima in momentul simtirii durerii, facem trecerea de la identificarea cu durerea la continerea durerii ca pe un invatator, un ghid inspre vindecare si trezire spirituala.

Primind durerea in acest mod, ne dam voie sa includem si corpul in acest dans si in aceasta eliberare, caci fiind atat de deconectate de corp, simtim si mai multa durere, si mai multa separare. Intregand corpul in continerea durerii, intregam toate partile fiintei noastre, nereprimand niciuna dintre ele.

De fiecare data cand simti durere, nu fugi de ea, nu mai incerca sa o bagi sub pres, pretinzand ca nu exista. In schimb, incepe sa dansezi cu ea intr-un dans plin de iubire si blandete. Primeste-ti durerea ca pe o noua oportunitate de a dansa si de a te conecta cu corpul tau. Imprieteneste-te cu durerea, imprietenindu-te cu propriul corp. Simte durerea si danseaza-o si las-o sa-ti ofere lectiile pe care ea le are pentru tine. In acest mod iti dai voie sa integrezi durerea, in loc sa fugi de ea. Noi, femeile, avem nevoie sa ne reamintim practici spirituale blande prin care sa ne imprietenim cu tot ceea ce traim. Eu, personal, am simtit toata viata nevoie de aceasta blandete si de aceasta integrare, dar nu am stiut cum sa dau de ea. La momentul potrivit, cand eu am inceput sa ma imprietenesc cu mine insami si sa ma deschid catre un alt mod de a functiona, mai bland, au inceput sa-mi apara si resursele de care am avut nevoie.

Intuitiv, am stiut dintotdeauna ca dansul elibereaza, caci am simtit eliberarea care avea loc de fiecare data cand dansam, dar dupa mult timp am realizat ca dansul poate fi o practica spirituala si mi-a luat si mai mult, sa il integrez in viata mea de zi cu zi. Acum incep sa gust libertatea, bucuria, acceptarea, impacarea cu tot ce traiesc, pentru ca am descoperit cum pot integra tot ceea ce simt intr-un mod bland si armonios, fara sa mai reprim.

Te invit si pe tine sa incepi sa-ti dansezi durerea, in loc sa o reprimi, si sa-ti dai voie sa descoperi comori nepretuite in interiorul tau pe masura ce dansezi.

Cu mult drag,
Tania,
Partenera ta de transformare interioara

Ramai alaturi de mine







In cadrul newsletter-ului iti trimit articole, ganduri si inspiratii care sa te sustina in calatoria ta spre tine insati. Te astept cu drag alaturi, pentru a te putea bucura de ele.