Viata ca o curgere

Cu cat putem accepta mai repede situatiile neprevazute, cu atat mai repede ne recapatam pacea interioara.

Sunt multe momente in viata in care lucrurile nu ies asa cum ne-am dori noi sa iasa, iar atunci cand acest lucru se petrece, suntem furiosi si dezamagiti.

Dar daca am invata sa acceptam totul pe deplin, exact asa cum se petrece? Stiu, e dificil. Dar este totodata lucrul care ne va reda libertatea si usurinta de a trai.

In spatele tuturor lucrurilor sunt multe aspecte de care noi nu suntem constienti. Nu stim de ce unele lucruri nu se petrec asa cum ni s-ar parea noua ca este cel mai indicat sa se petreaca. Dar, atunci cand ele se petrec, putem invata acceptarea, iar odata cu aceasta acceptare, apare seninatatea si eliberarea de rezistenta, iar inima noastra incepe sa se deschida.

Viata este imprevizibila, iar pentru pacea noastra interioara este necesar sa invatam sa acceptam acest lucru pe deplin. Cu cat putem accepta mai usor imprevizibilul, cu atat mai frumos si mai linistiti vom trai.

Nu stim niciodata de ce suntem feriti/protejati atunci cand lucrurile nu ies in modul in care voiam noi sa iasa. Dar daca lucrurile n-au iesit in modul dorit de noi, poate ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa multumim. Da, pare ciudat. Cum sa multumesc pentru faptul ca mi s-au stricat planurile? Stii vorba aceea: Toate lucrurile spre un bine mai mare?

Sa multumim. Pur si simplu. Chiar daca nu stim pentru ce. Pentru ca in acea multumire pe care o oferim, incepe sa ni se usureze inima. Pacea incepe sa se asterne. Cumva, facem trecerea de la razvratire la acceptare. De la incruntare, la deschidere. Si tocmai atunci are loc miracolul. In acea deschidere, oferim vietii ocazia sa lucreze pentru noi, pentru a ne conduce pe drumul cel mai potrivit pentru noi.  

Se spune ca atunci cand o usa se inchide, o alta se deschide, dar suntem atat de prinsi in supararea faptului ca acea usa s-a inchis, incat nu putem vedea usa care tocmai s-a deschis. Cu cat eliberam mai repede greutatea de pe suflet atunci cand lucrurile o iau spre un drum necunoscut, cu atat mai usori devenim. Si cu cat devenim mai usori, cu atat mai usor suntem purtati si ghidati spre usa care tocmai se deschide pentru noi. E important insa, sa incepem sa avem incredere in cursul vietii si sa nu ne mai punem contra lui. Daca lucrurile nu ies intr-un anumit mod sa acceptam acest fapt si sa ramanem deschisi.  Pur si simplu, sa lasam lucrurile sa fie exact asa cum sunt.

Ce-am observat in propria mea viata este ca, cu cat mai usoara devin, cu cat las cursul vietii liber, fara sa mai impun, fara sa ma mai razvratesc, fara sa mai vreau ca lucrurile sa fie altfel, cu cat totul se deschide mai usor inaintea mea.

Cred ca cea mai buna analogie pe care o pot face este aceea a apei unui rau. Ea curge liber, indiferent de pietrele pe care le intampina pe calea ei. Poate ca merita sa luam si noi exemplul ei. Sa fim atat de lini si flexibili, incat sa nu fim tocmai noi piatra de care se impiedica cursul vietii noastre. Ci sa fim chiar apa, care curge liber si nestingherit.  

Cred ca acesta este unul dintre cele mai frumoase moduri de-a trai. De a trai viata ca pe un vals, ca pe o curgere, ca pe o libertate deplina de-a permite sa fie ceea ce trebuie sa fie…

Daca ti-a fost de folos acest articol, il poti impartasi si prietenilor tai.

Share