Tot ce am de facut este sa ma reintorc la mine.

Imi vine sa zambesc gandindu-ma cum ajung intotdeauna la exact aceeasi concluzie, de parca ar fi pentru prima data: Tot ce am de facut este sa ma reintorc la mine.

De fiecare data cand mi se pare ca lucrurile o iau razna, cand ma simt complet legata de maini si de picioare, cand simt ca nimic nu mai merge (poate fi doar o simpla iluzie), cand totul pare o mare nebuloasa iar eu ma simt pierduta in spatiu si fara nicio directie, in loc sa las toate acestea sa ma copleseasca, atunci este momentul in care sa las lumea deoparte cu tot zgomotul ei si sa ma reintorc in liniste, la mine in suflet.

Zilnic mi se demonstreaza faptul ca lucrurile isi gasesc rezolvarea atunci cand eu imi gasesc centrul si raman in el, indiferent de lucrurile care se petrec in afara mea. Observand-mi viata si modalitatile in care rezolvarile apar cand eu sunt centrata in mine insami, mi se pare absolut fabulos si miraculos chiar, sa realizez ca viata imi este un adevarat prieten care nu face decat sa ma invete sa ma reintorc la adevarul dinauntrul meu si sa traiesc din pace, cu incredere.

Parcursul acestui drum nu este insa simplu, caci prin el esti nevoit sa inveti renuntarea la ceea ce crezi tu ca este cel mai bine in favoarea increderii in viata. Esti nevoit sa faci liniste si sa te uiti la tine si la minciunile pe care continui sa ti le spui, desi stii in interiorul tau ca ele sunt minciuni. Este un drum al sinceritatii de sine si al renuntarii la iluzii. Este un drum care ne invata sa ne cream un spatiu personal, plin de liniste, in care sa ne intoarcem inapoi la suflet. Este un drum in care invatam ca unica siguranta pe care o avem este cea interioara, ca adevarul si lumina le gasim in interior atunci cand facem indeajuns de multa liniste pentru a putea auzi ce e acolo.

Insa, pe masura ce invatam sa ne oprim un pic din zgomotul lumii si sa ne luam un pic de timp pentru noi insine, simtim pe propria piele profundele transformari care au loc. Incepem sa devenim mult mai intuitivi, sa percepem lucrurile intr-un mod mai profund, sa observam legaturi si sincronitati din viata care pana acum nu le puteam observa, sa vedem cum viata lucreaza in favoarea noastra atunci cand stim unde si cand sa ne dam din calea ei. Si vom incepe sa auzim mai clar mesajele pline de intelepciune ale sufletului nostru.

Par cuvinte mari, dar ele devin o realitate atunci cand invatam sa traim dinauntru spre afara. De multe ori m-am agitat incercand sa gasesc solutiile potrivite, sa fac lucrurile sa mearga asa cum credeam eu ca e mai bine, sa alerg, sa rezolv, sa dansez printre ele, sa le aduc pe toate la o forma. Pana nu doar ca am obosit, dar m-am extenuat. Si macar daca as fi gasit vreo rezolvare. Din contra, agitatia mea a complicat si mai mult lucrurile. Iar asta m-a extenuat si mai mult si m-a facut sa cred ca viata e o lupta, ca viata e nedreapta, iar oamenii neseriosi. Fara sa realizez ca eu eram singura care imi cream nedreptatea in care traiam, agitandu-ma si uitand sa traiesc din liniste, cu pace si cu mai putin control.

In timp insa, viata, dovedindu-mi ca fiecare data ca este de partea mea atunci cand eu insami sunt de partea mea si stiu sa ascult soaptele interioare, mi-a adus in cale la momentele cele mai potrivite semintele de intelepciune de care aveam cea mai mare nevoie. Multe dintre ele au venit prin lupta, prin lectii de viata invatate cu greu si durere, iar altele au venit cu usurinta, ca o confirmare a drumului pe care incepusem sa merg.

Acum stiu ca atunci cand lucrurile o iau razna, inseamna ca am uitat de suflet si tot ce am de facut este sa ma reintorc la mine. De cate ori? De cate ori este necesar si daca se poate, sa raman acolo. Dar om fiind, mai uit. Doar ca acum stiu si imi amintesc de fiecare data ca linistea sufletului meu si sinceritatea de a ma uita la minciunile pe care mi le vand si mi le cred singura, sunt cele care imi vor reda libertatea. Asa ca invat sa revin si invat sa traiesc din acest spatiu de liniste din interior cat mai mult posibil. Caci el imi da claritatea si directia de care am nevoie, si el este cel care imi ofera solutiile de care am nevoie, daca stiu sa ascult.

Poate primul pas este acela de a tacea. Un pic mai mult in fiecare zi. Si apoi, incetul cu incetul, aceasta tacere devine un spatiu personal pe care sa ni-l oferim zilnic noua insine. Pentru mine a devenit fundamental sa am un timp sacru zilnic in care sa ma conectez la mine. Sa dau check-in la suflet. Sa ma asez in suflet. Sa respir si sa binecuvantez ziua care incepe. Sa-mi las mintea sa se odihneasca pentru cateva momente si sa ma bucur de liniste. Face cea mai mare diferenta. Asa creez spatiul ca viata sa lucreze in favoarea mea. Caci ea intotdeauna este de partea mea, doar ca uneori uit ca si eu trebuie sa fiu de partea mea. 

Cand credem ca avem controlul si ne dam peste cap incercand sa gasim solutii, poate un moment de respiro si de Let Go and Let God este cel care poate rezolva totul. Cand nu mai stii ce sa faci, nu mai fa nimic. Lumea nu se va prabusi, ceea ce se vor prabusi vor fi iluziile in care ai fost angrenat. Si asta e ok. Cu adevarat, totul va fi bine.

Intoarce-te cat mai des la tine insati si vei vedea cum viata ta se va schimba si cum perceptia ta asupra vietii va fi total alta. Din a te lupta cu viata, vei invata sa colaborezi cu ea. Si surprizele nu vor inceta sa apara. Cateva momente de liniste pot face miracole. 

Te imbratisez cu dragoste si iti doresc conexiune buna cu ce e la tine in suflet. Sper sa auzi ceea ce ai nevoie sa auzi, pentru ceea ce ai de facut astazi. Opreste-te pentru cateva momente dupa ce citesti acest articol. Fa liniste si asculta.

Cu mult drag,

Tania






Ramai la curent cu urmatoarele articole si ganduri pe care Tania le impartaseste, abonandu-te la newsletter: 


Warning: stripos() expects parameter 1 to be string, array given in /home/wwwtania/public_html/wp-includes/formatting.php on line 3781
Share