“Nu exista nimic nici macar in natura care sa infloreasca pe tot parcursul anului. 

Nu astepta ca si tu sa faci la fel. “ – anonim

Cu cat privesc mai mult natura, cu atat invat mai mult cum sa-mi traiesc propria viata. Am avut multe momente de-a lungul timpului in care m-am ravratit cu privire la etapele pe care le traversam, fara sa inteleg ca si eu, precum natura, trec prin diferite anotimpuri si fiecare dintre ele isi are rostul lui la producerea roadelor pe care mi le doresc.

Ni se intampla de multe ori ca anotimpul vietii noastre sa fie iarna, iar noi sa ne dorim sa fie vara si acolo apare dezechilibrul si frustarea. Sau ne-am dori sa fie vara pentru tot restul anului, in loc sa acceptam cu mai multa relaxare atunci cand un anotimp se incheie si face loc altuia.

Imi dau seama ca pe masura ce ne impacam mai mult cu anotimpurile vietii noastre si cu cel pe care il traversam acum, cu atat mai lejer si mai in armonie cu viata si cu etapele ei suntem.

Observandu-mi propria experienta cu propriile mele anotimpuri, realizez ca cel mai greu anotimp este acela in care pare ca nimic nu se intampla. Iarna vietii mele. Iarna vietii mele se manifesta printr-o asa zisa si simtita stagnare, confuzie, hibernare, lipsa de focus, cand parca nimic nu se leaga si ma simt blocata. Este un anotimp care imi pune la incercare rabdarea, blandetea de sine, renuntarea la control si increderea ca este doar un anotimp, o etapa trecatoare, ca dupa el mai urmeaza un altul care poate aduce cu el reinvierea, reinventarea, bucuria de viata si creativitatea.

Cu cat ma impac mai rapid cu iarna vietii mele, ea cu atat mai repede si mai usor trece. Si cumva, de la o vreme, am inceput sa o apreciez si sa-i inteleg rostul in viata mea. Imi dau seama ca fara aceasta iarna nu pot avea pretentia la o primavara infloritoare, caci de-a lungul iernii s-au petrecut toate cele pregatitoare unei primaveri infloritoare.

De multe ori in iarna vietii mele sunt invitata sa iau o pauza si sa ma odihnesc, caci isi cere si corpul drepturile lui si daca nu fac acest lucru, cum si de unde o sa am energie atunci cand iarna trece si primavara ma invita la joaca si la creatie?

De asemenea, in timpul iernii este momentul unei analize profunde a vietii mele. Sa ma uit la viata mea si sa vad ce merge si ce nu mai merge. Ce mai este necesar sa pastrez si la ce este necesar sa renunt. Ce schimbari sunt necesare si ce sunt dispusa sa schimb?

E ca un balant interior pe care il fac in timpul iernii, pentru ca primavara chiar sa vina ca un restart, ca un refresh de care am atata nevoie.

Atat munca, cat si joaca, cat si odihna, cat si confuzia, cat si focusul, cat si energia, cat si lipsa ei… toate sunt necesare. Atat seceta, cat si ploaia, cat si recolta, toate aduc cu ele pretioase lectii de viata.

Nu ne putem astepta sa inflorim non stop, caci nici macar natura nu face asta.

Nu ne putem astepta sa hibernam non stop, caci nici macar natura nu face asta.

Nu ne putem astepta sa plantam seminte non stop, caci nici macar natura nu face asta.

Nu ne putem astepta sa ne bucuram de poame non stop, caci nici macar natura nu face asta.

Cred ca este insa necesar sa devenim constiente de anotimpul vietii noastre pe care il traversam in aceste momente si sa ne impacam cu el si sa avem incredere in el si in rostul lui. Si sa profitam la maxim de roadele lui bune, chiar si atunci cand pare ca nu exista niciunul. Fiecare anotimp are rostul lui si darurile lui. Si le accesam pe masura ce ne impacam cu existenta lui si cu rostul lui in viata noastra in acest moment. Cu acceptare, vine si impacarea si cu impacarea se fac cunoscute si darurile ascunse.

In ce anotimp te aflii si care sunt darurile pe care el le poate avea pentru tine acum?

Alte articole