“Cand te vei indragosti de cicatricile tale, atunci vei incepe sa te vindeci.”

– Alamir 

Toata viata incercam sa ne ascundem imperfectiunile, cicatricile, ceea ce consideram ca nu este demn de iubire, tocmai pentru ca ne este teama ca nu vom fi iubite in prezenta lor.

Dar daca tocmai ceea ce incercam sa ascundem este ceea ce ne face cele mai frumoase?

Dar daca frumusetea noastra, sensibilibitatea noastra, vulnerabilitatea noastra, capacitatea noastra de a ne conecta intr-un mod real si sincer, sta tocmai in ceea ce noi nu acceptam la noi insine?

Mi-a dat mult de gandit aceasta intrebare atunci cand m-am oprit pentru cateva momente sa privesc femeile pe care le admir cel mai mult. Le-am putut gusta nectarul lor unic si minunat, atunci cand ele si-au dat voie sa fie ele insele. Si nu pentru ca erau perfecte, ci pentru ca se impacasera cu imperfectiunile lor si isi dadusera voie sa fie si asta sa fie de ajuns.

O bucurie autentica, o voiosie molipsitoare, o libertate de a fi … un adevarat spectacol pentru ochi si suflet.

Si m-au inspirat de fiecare data cand le-am cunoscut si le-am privit. Si asta m-a facut sa ma reintorc catre mine si sa ma privesc asa cum le privesc pe ele. Am realizat la cata limitare imi pun sufletul si cata presiune pun pe mine atunci cand stau prea mult in minte si imi judec fiecare miscare. Apoi, am realizat ca invatand sa-mi primesc cu dragoste imperfectiunile si sa le privesc cu admiratie, asa cum o fac la alte femei, pot ajunge sa ma impac cu ele si sa-mi dau voie sa fiu si sa ma bucur din tot sufletul de aceasta fiire.

Dragostea vindeca.

Dragostea uneste.

Dragostea transforma.

Ce-ar fi sa pornim impreuna pe un drum in care, in loc sa ne judecam imperfectiunile, sa le primim cu dragoste? 

Ce-ar fi sa devenim unele pentru altele o inspiratie de acceptare de sine, de impacare cu noi insine, de dragoste de noi, de curaj, de vulnerabilitate si libertate de a fi?

Impreuna calatoria este mai usoara.

Te invit astazi la un exercitiu: scrie pe o hartie toate lucrurile pe care le consideri imperfectiuni la tine insati. Priveste aceasta foaie si vezi daca unele dintre ele le regasesti si in femeile pe care tu le admiri cel mai mult. Sunt sigura ca da. Apoi, spune-i fiecarei imperfectiuni in parte: „Te primesc cu dragoste si te accept ca facand parte din mine. Multumesc ca ma inveti dragostea de sine in mod neconditionat.”  

Nu este necesar sa fim perfecte.

Frumusetea nu sta in perfectiune. Frumusetea sta in autenticitate si in acceptare de sine.

Alte articole