Ei au intrebat-o:

„Care e cheia pentru salvarea lumii?”

Iar ea a raspuns:

„Tu. Tu esti cheia. Vindeca-te pe tine insati. Cunoaste-te pe tine insati. Fii libera si completa. Elibereaza toate limitele in asa fel incat iubirea ta sa curga neconditionat catre tine insati si catre intreaga lume. Asta va deschide portile raiului din inima ta si te va ghida fara greseala.”

Cred ca toata viata ne cautam pe noi insine. Cautam acel ceva care sa ne redea libertatea, armonia interioara, recunostinta pentru viata si bucuria de a fi. Doar ca majoritatea dintre noi am fost invatati sa cautam tot timpul in afara noastra. In joburi, in scopuri, in realizari profesionale si materiale, in alergatura si zarva. In cadrul acestui blog, acestui spatiu de suflet cum imi place mie sa-i spun, te invit sa facem o altfel de calatorie. Una indreptata spre interior.

O calatorie care ne va aminti de suflet, de nevoile lui si de minunatele descoperiri pe care vom avea ocazia sa le avem despre noi insine si despre ceea ce ne implineste cu adevarat. 

Nu cred ca am toate raspunsurile caci fiecare zi care trece ma face sa ma uit la mine si mai profund, intr-un alt mod care uneori imi poate rasturna intregul set de valori, dar am propria mea experienta pe care o voi impartasi si cu tine prin intermediul acestui spatiu pe care il creez aici, avand speranta ca te va inspira sa privesti si tu catre tine si sa incepi sa faci alegeri care sa te elibereze si care sa-ti onoreze adevarul interior. Nu consider ca este o calatorie simpla, dar cred ca este una absolut necesara pentru a gasi ceea ce cautam din totdeauna. Traindu-mi propria viata si trecand prin o multime de etape si stagii, am ajuns la concluzia ca singurul lucru care ne va umple cu adevarat golul interior este accesarea unei parti mai profunde din noi insine, acea parte care ramane cand totul pleaca, acea liniste care ne vorbeste mai profund decat orice vorba si care ne ofera cele mai reale raspunsuri cand totul in jur e doar zgomot si iluzie. 

Viata e complexa si amuzanta, ajungem sa traim lucruri pe care nu credeam vreodata ca vom ajunge sa le traim, devenim cine nu credeam ca vom deveni, facem alegeri, unele inspirate, altele mai putin inspirate. Plangem, radem, avem chef sau nu avem chef. Daca toata aceasta calatorie inspre mine pe care o fac de ceva vreme m-a invatat ceva, este aceea de a primi viata in toate formele sale si de a o lasa sa ma ghideze si sa ma poarte. M-a invatat acceptarea si curgerea, dar mai ales increderea. Acum merg prin viata simtind si traind, in loc sa lupt si sa judec. Recunosc insa, ca mi se mai intampla uneori sa ma iau la tranta cu viata. Sa vreau, sa ma impun si sa cer. Sa dau cu pumnul in masa. Pana imi reamintesc ca nu asta este calea. Calea este sa ma relaxez si sa respir, revenind in centrul fiintei si observand ca un martor ceea ce se petrece atat in afara mea, dar mai ales in mine. Ce mi-a activat aceasta stare? Ce atasamente port in legatura cu acest lucru? Ce vreau sa ascund? Ce anume nu sunt inca pregatita sa recunosc? Si e in regula, imi ofer iubire chiar si atunci cand mi-ar fi greu sa o fac, caci judecata nu ar face decat sa ma indeparteze si mai mult de adevar. In altfel de momente am nevoie de si mai multa iubire decat de obicei, nu de vinovatie. Asa ca invat sa creez acest spatiu pentru a ma sustine, in liniste si blandete, ca adevarul sa iasa la iveala si sa vindece ranile care au fost accesate. 

Reintoarcerea atentiei spre interior m-a facut sa realizez ca viata imi este partenera, si nu dusman, atata timp cat invat cum sa curg o data cu ea. Ceea ce alta data consideram a fi o greseala acum o vad ca pe o oportunitate de cunoastere de sine intr-un mod mai profund. De recentrare in autenticitatea fiintei mele adevarate. De a vedea un adevar mai profund de dincolo de ceea ce se vede. Un adevar eliberator si transformator. 

Despre mine nu pot decat sa spun ca sunt un om ca oricare altul. Un om care doreste sa traiasca simplu, frumos si in armonie. Dar ca uneori a ajunge la simplitate si la armonie e un drum lung. Am parcurs un drum lung si inca il parcurg. Ma aflu acum in momentul in care multe dintre minciunile in care mi-am trait viata au cazut si multe dintre durerile pe care le-am avut s-au vindecat. Ca mai sunt altele, nu ma supar si nici nu ma sperii. Caci acum stiu ca e in regula oricum. Am gasit ceea ce lipsea. Mi-am gasit busola interioara si stiu unde sa revin de fiecare data pentru a-mi gasi adevarul, lumina si directia. E inca un proces si cred ca oameni fiind, intotdeauna va fi. Te invit si pe tine, insa, alaturi de mine in acest proces. Sa dam impreuna minciunile jos, sa facem curatenie, sa devenim constienti de zidurile pe care le punem intre noi si sufletul nostru si de barierele cu care ne limitam existenta. Caci adevarul ne va face liberi, intr-adevar. 

Bine ai venit la mine acasa. 

Sper sa te simti bine si sa primesti ceea ce sufletul tau are nevoie sa primeasca.

Ce bucurie ca ne-am (re)gasit!

…ca e doar o regasire, nu-i asa? 

A ta partenera de calatorie inapoi spre suflet,

Tania Tita

„Fii blanda cu tine insati si apoi lasa blandetea ta sa vindece lumea.”

– Pema Chodron

„Feminitatea este o parte a divinitatii daruite de Dumnezeu in fiecare dintre noi. Este incomparabila ta putere si influenta de a face bine. Poti, gratie darurilor tale supranaturale, sa binecuvintezi viata copiilor, femeilor si barbatilor. Mandreste-te cu feminitatea ta. Imbunatateste-o. Foloseste-o pentru a-i servi pe ceilalti.”
– James E. Faust