Despre schimbare si cum acceptarea ei ne deschide o poarta catre suflet

„Ne este teama de schimbare, caci avem impresia, dupa atata efort si sacrificiu, ca suntem cunoscatori ai propriei lumi in care traim acum.” spune Paulo Coehlo în Manuscriptul gasit la Acrra.

Privind in urma, cele mai infricosatoare momente pe care le-am trait, dar si cele mai eliberatoare au fost cele care mi-au oferit o brusca, dar absolut necesara, trezire la viata. Acele momente in care am simtit ca ma pierd, ca nu mai stiu cine sunt, ca nu mai stiu incotro sa o iau si ce sa fac pe mai departe. Am invatat de-a lungul timpului ca aceste momente sunt miracole in viata omului, caci ele il obliga pe om sa-si recunoasca minciunile pe care si le-a vandut siesi si altora vreme indelungata. Sinele isi cere drepturile, el vrea sa fie descoperit, dezvaluit, constientizat, eliberat din colivia iluziei si minciunii. Astfel, atunci când nu suntem atenti la viata, viata ne face sa fim atenti la ea. Viata si sinele sunt parteneri în calatoria pe care fiecare dintre noi trebuie sa o parcurgem, calatoria adevarului a cine suntem. Iar atunci când ne indepartam de sine prin minciuni, prin trairea unui vieti în neconcordanta cu valorile sufletului, când nu stim sa citim semnele pe care viata încearca din rasputeri sa ni le trimita, atunci schimbarea de obicei apare. Ea este considerata a fi brusca si neiertatatoare, dar în realitate, ni s-au oferit multiple sanse sa facem schimbari mici, si nu atât de bruste, în directia autenticitatii noastre. Dar lipsa noastra de prezenta, trairea vietii într-un ritm galopant, incercarea noastra continua de a acoperi lipsurile interioare cu artificii exterioare, fara însa a ne opri putin si a privi spre interior, spre nevoile sufletului, toate acestea au condus, pas cu pas, minciuna cu minciuna, neasumare cu neasumare, catre prapastia întunecata spre care alunecam fara sa ne dam seama.

Tocmai de aceea, schimbarea apare. Ea ne este cel mai bun prieten, tocmai pentru ca ne ajuta sa ne reorientam prioritatile, sa fim atenti la ceea ce am ignorat pentru prea multa vreme. Schimbarea este ghidul pe care sinele ni-l trimite pentru a ne repune pe calea adevarului. Ea pare atât de dificila, pentru ca pare ca este împotriva noastra. Pare ca vrea sa ne scoata din confort, din ceea ce pare sigur si caldut. Doar ca ceea ce pare sigur si caldut nu este decât drumul spre iad pavat cu intentii bune. De câte ori ma surprind razvratindu-ma împotriva vietii, dupa ce ma satur de zbatere, revin la adevar si recunosc ca lupta a fost atât de grea tocmai pentru ca m-am mintit pentru prea multa vreme. Pentru ca m-am compromis în ceea ce parea caldut, dar ceea ce îmi provoca cu fiecare minciuna nerecunoscuta, o moarte a sufletului. Acum am ajuns sa multumesc momentelor care ma trezesc, caci ele îmi sunt ghid spre adevarul interior. Datorita lor, ma opresc si ma analizez. Îmi reinventez traseul, fiind constienta de calea pe care o parcurg. 

*

Schimbarea, când apare, ea este îngerul pazitor trimis noua, spre a ne reevalua valorile, comportamentele, directiile, faptele, gândurile si moralitatea cu care ne traim viata.

*

Suntem norocosi ca avem parte de momente de schimbare, caci ele ne ofera o a doua sansa. Daca avem parte de schimbare, suntem înca vii si avem înca o ocazie sa traim în conformitate cu adevarul interior. Bineinteles ca asta înseamna munca de constientizare, responsabilitate si traire constienta. Dar cadourile si posibilitatile pe care acestea ni le ofera sunt nepretuite. Merita sa treci prin munca eliberarii de minciuna, pentru a trai în adevar. Adevarul arde. Etapele nu-s usoare si uneori par ca’s nesfarsite, dar continuand sa recunoastem intunericul, vom da la un moment dat si de lumina. 

Uitandu-ma la ceea ce s-a petrecut în interiorul meu în mijlocul fiecarei schimbari puternice pe care le-am experimentat, am observat câteva etape pe care simt sa le impartasesc si cu tine:

1. Prima etapa este razvratirea si neacceptarea. Etapa în care suntem furiosi pe viata, în care ne simtim neputinciosi si tradati. Ni se pare ca pierdem controlul si asta ne înnebuneste. Ne simtim singuri si abandonati.

2. A doua etapa este cea care ne trimite un pic mai mult catre tacere si introspectie, dar în care mai exista câteva momente de explozie. Ea se poate resimti ca o indiferenta, ne mintim ca nu ne pasa intr-atat de mult.

3. A treia este cea în care suntem obosisi sa ne mai ascundem si ne dam voie sa traim ceea ce avem de trait. Sa simtim, fara sa mai pretindem. Aici începe cu adevarat pasul spre vindecare. Când nu mai pretindem, nu ne mai mintim. Când nu ne mai mintim, putem accepta cu adevarat ceea ce este si putem lucra din acel punct înainte. Asta deschide usa constientizarilor si lectiilor ce le avem de învatat.

4. A patra este acceptarea. Acceptam ceea ce traim si pacea începe sa se instaleze.

Iar de aici, urmeaza schimbarea reala. Ne gasim puterea sa ne uitam la noi însine, sa ne asumam ce avem de asumat si sa facem pasi catre o transformare reala.

Daca ramânem blocati la pasul 2 si multi dintre noi o facem pentru ca suntem prea orgoliosi sa admitem ca ne pasa sau confundam indiferenta cu acceptarea, ne privam de cele mai mari constientizari si transformari interioare care pot avea loc.

Schimbarea si durerea provocata de ea, atunci când este constientizata, acceptata si lasata sa lucreze în noi însine, poate deschide usa unor multiple binecuvântari si posibilitati. Ea ne poate reda pe noi, noua însine. Ne indeamna la constientizarea nevoilor sinelui, ne indeamna la sinceritate si la o viata traita în integritate. Iar asta ne deschide catre trairea unei vieti în mai multa profunzime, bucurie si conexiune. Atât cu noi însine, cât si cu viata si cu cei de lânga noi. Caci nu exista ca o transformare care are loc în interior, sa nu produca transformari si înafara. De fapt, asta este singura transformare reala.

Fie ca fiecare dintre noi sa invatam sa ne traim viata în autenticitate, iar atunci când ne mai abatem de la drum, sa primim schimbarea ca ceea ce este de fapt: un ghid care nu vrea decât sa ne aminteasca ceea ce este cel mai important pentru noi si sa ne fie o mapa înapoi spre suflet. 

Cheers pentru schimbare si recuperarea sufletului. 

Cu multa iubire, partenera ta de calatorie,

Tania!






Ramai la curent cu urmatoarele articole si ganduri pe care Tania le impartaseste, abonandu-te la newsletter: 

Share