Daca m-as iubi cu adevarat, ce-as face?

Daca m-as iubi cu adevarat, ce as face?

A venit un moment in viata mea in care am ajuns sa realizez ca incerc sa ma ascund in spatele minciunilor pe care mi le spun mie insami, doar pentru a nu fii dispusa sa recunosc adevarul ca nu stiu sa ma iubesc si sa pretuiesc cu adevarat pe mine insami. Atunci a aparut evidenta intrebare care mi-a schimbat intreaga perspectiva asupra modului in care iau deciziile in viata mea, asupra a ceea ce continui sa fac desi stiu ca nu imi este de folos, a ceea ce continui sa accept desi sufletul imi spune de multa vreme ca nu mai este cazul sa fac asta si a modului in care imi petrec timpul, imi consum energia si cum aleg sa traiesc. 

  • Daca m-as iubi cu adevarat, ce as face in aceasta situatie? 
  • Daca m-as iubi cu adevarat, as continua sa accept acest lucru? 
  • Daca m-as iubi cu adevarat, mi-as petrece timpul in acest mod sau as alege sa fac altceva? 
  • Daca m-as iubi cu adevarat, ce decizie as lua in acest moment cu privire la acest subiect? 
  • Daca m-as iubi cu adevarat, cum m-as simti? Cum as avea grija de mine? Ce ganduri as nutri la adresa mea? Ce mi-as oferi in acest moment? 

Simplu fapt de a ne intreba acest lucru ne deschide un portal catre suflet si catre sinceritate de sine. Ne arata unde ne compromitem si de ce o facem, ne indreapta privirea catre temerile care stau pitite dupa deget si care odata recunoscute, ne pot aduce libertate si asezare sufleteasca.

Personal, cand ma intreb ce-as face daca m-as iubi cu adevarat, acest lucru ma ajuta sa-mi recapat puterea pierduta, sa devin constienta de gandurile si analizele epuizante pe care mi le fac fara rost, ma ajuta sa-mi vad dialogul interior care nu ma onoreaza – caci el vine din teama de pierdere si de a nu fi niciodata indeajuns –  un pattern de care incerc sa devin constienta in fiecare moment si sa il vindec, pentru a invata sa traiesc frumos cu propria fiinta. Intrebandu-ma ce-as face daca m-as iubi cu adevarat, revin cu blandete in momentul prezent si imi reamintesc de locul sacru al inimii mele de unde imi iau seva vietii si increderea ca pot lua decizii in conformitate cu ceea ce are sufletul meu nevoie cu adevarat. Nu ma lasa sa ma pierd in minciuni, caci atunci cand ne iubim cu adevarat suntem dispuse sa vedem realitatea asa cum e, nu asa cum ne imaginam noi ca este si in loc sa fim victime, devenim eroine. Eroine ale propriei fiinte. Vazand realitatea asa cum este si avand iubirea de sine ca etalon, ne gasim curajul sa gasim solutii care sa ne onoreze, fara sa ne irosim energia facandu-i pe ceilalti vinovati de propria nefericire. Drumul catre nefericire ni l-am pavat singure, caci n-am stiut sa ne iubim cu adevarat. Lipsa iubirii de sine a condus la decizii pline de compromis. Ne-am mintim singure ca lucrurile stau altfel pentru ca n-am avut curajul sa recunoastem ca nu stim sa ne iubim cu adevarat pentru a decide mai bine pentru noi. Ne-a lipsit curajul caci nu am stiut sa ne onoram cu adevarat vocea interioara. 

Si nu, nu trebuie sa ne condamnam pentru asta caci a face acest lucru nu inseamna iubire de sine. Ci cu blandete si iubire, invatam sa facem pace cu modul in care am procedat pana acum. 

Procesul iubirii de sine este unul complex si indelungat, as putea chiar spune unul care dureaza toata viata. El necesita munca interioara, disponibilitatea de a vedea unde ne-am tradat si de ce am facut-o, ghidandu-ne catre un adevar care nu este usor de digerat. Invatam iubirea de sine in timp ce ne gasim curajul de a ne uita la toate compromisurile, limitarile, slabiciunile, minciunile si tradarile ce le-am facut de-a lungul vietii impotriva noastra. Avem nevoie sa ne recunoastem limitarile si sa ne iubim in ciuda lor. 

E ca si cum am privi la propria viata si am purta urmatorul dialog interior:

  • “Am tipat la cea mai buna prietena fara rost, doar pentru ca mi-a fost teama sa recunosc ca in acel moment m-am simtit geloasa pe ea. Dar cu toate astea, ma iubesc asa cum sunt.”
  • “Am mintit incercand sa scap basma curata, pentru ca mi-a fost teama sa-mi asum responsabilitatea pentru actiunile mele. Dar cu toate astea, ma iubesc asa cum sunt si sunt blanda cu mine.”
  • “Stiu ca l-am facut pe el vinovat pentru ca a plecat, caci a fost mai usor sa pun responsabilitatea pe el, decat sa admit ca si eu am gresit. Dar cu toate astea, invat sa ma iubesc asa cum sunt.”
  • “Stiu ca am fost nedreapta si judecatoare, prea aspra si prea dura. Stiu ca as fi putut vorbi cu mai multa blandete. Dar invat totusi sa ma iubesc asa cum sunt.”
  • “Stiu cam vorbit mult, fara rost si fara sens, si le-am cerut explicatii nefondate. Stiu ca m-am bagat in treburile altora, fara sa-mi ceara ajutorul. Nu a fost corect din partea mea, dar invat totusi sa ma iubesc asa cum sunt.”
  • “Ma doare ca nu sunt perfecta, dar invat sa ma iubesc in timp ce invat sa accept ca nu sunt perfecta.”
  • “Am asteptari inutile, creez vinovatie in ceilalti atunci cand ei nu fac ce vreau eu si manipulez de multe ori constient doar pentru a obtine ce-mi doresc. Dar invat totusi sa ma iert si sa ma iubesc asa cum sunt.”

Stiu, pare absurd sa ne iubim cand facem astfel de gafe. Ai putea spune ca atunci trebuie sa ne judecam cel mai aspru, pentru ca nu am procedat corect fata de ceilalti. Fair enough, ti-as spune. Dar, daca totusi lucrurile stau altfel? Daca drumul catre vindecarea personala sta tocmai in a ne iubi atunci cand suntem imperfecti? Daca ne-am oferi blandete atunci cand alta data ne-am fi judecat si invinovatit? 

Cum ar fi daca atunci cand dialogul interior merge pe o panta a judecatii de sine, cum ar fi sa devenim constienti de asta si sa schimbam traiectoria lui, spunandu-ne: Stiu ca am fost nedreapta si rea, stiu ca as fi putut face lucrurile astfel, dar cu toate acestea aleg sa fiu blanda cu mine si sa invat sa ma iubesc asa cum sunt. 

Am invatat ca iubirea neconditionata de sine imi vindeca ranile care m-au condus la actiuni lipsite de iubire fata de ceilalti. Suntem rautaciosi cu ceilalti deaorece avem o enorma foame interioara de iubire. Cersim atentie si iubire in moduri eronate tocmai pentru ca nu am invatat sa ni le oferim noi noua insine. Tot ceea ce facem pe nedrept altora nu le-am face daca am avea iubire fata de noi si de partile ranite din noi insine. Lipsa iubirii ne intuneca judecata si face din noi animale. Si tocmai pentru ca nu avem iubire fata de noi insine, cersim iubirea din afara. Stiu ca nu pare, dar fiecare gest agresiv pe care il facem in afara nu este decat un strigat pentru iubire. Te jignesc spunandu-ti indirect ca am nevoie de iubirea ta pentru ca nu stiu sa ma iubesc pe mine insami, iar singurul mod in care stiu sa-ti cer iubire este sa te fac vinovat ca nu mi-o oferi asa cum stiu eu sa o primesc. 

Cand incepem procesul iubirii de sine intr-un mod bland fata de noi insine, incepem sa vedem toate manipularile pe care le-am facut altora pentru a primi aceasta iubire, nestiind de fapt ca ceea ce doream sa primim de la ceilalti isi avea seva in interiorul nostru. Ne-am urat pentru ca nu suntem perfecte. Ne-am urat pentru ca am devenit dependente de iubirea altora, iar cand ei nu ne-au oferit-o, ne-am urat si ne-am judecat si mai mult. Am continuat sa ne spunem minciuni despre noi insine si despre ceilalti si le-am crezut. Am crezut ca suntem urate, ca suntem grase, ca nu suntem suficiente, ca nu meritam iubire, ca nimeni nu ne va placea vreodata, ca nimic din ceea ce facem nu este indeajuns si nu va fi vreodata. Si in acest mod am inceput sa ne pierdem si sa ne vindem sufletul si trupul pentru un strop de atentie. Ne-am baricadat inimile cu gratii ca nu cumva cineva sa intre si sa vada cine suntem cu adevarat. Ne-am pus castile la urechi doar pentru a nu auzi strigatul urias al sufletului care ne cerea sa il auzim si onoram, fara frica, caci el stie drumul. Ne-am concentrat pe trup si am uitat de suflet, crezand ca iubirea o primim daca ne vindem trupul. Ne-am judecat pentru fiecare gest, cuvant, actiune si am analizat fiecare vorba de o mie de ori, spunandu-ne ca am fi putut face mai bine de fiecare data. Ne-am intors impotriva noastra si ne-am repetat de o mie de ori cat de urate si inutile suntem. 

De cate ori nu ruleaza in mod agresiv acelasi dialog interior? 

Draga mea draga, e momentul sa te opresti. Ceea ce cauti si ceea ce speri sa gasesti nu se afla acolo unde crezi. Opreste-te din a face sau a-ti spune lucruri care nu te onoreaza. Daca tu nu-ti esti cea mai buna prietena, cum astepti ca prietena ta cea mai buna sa stie cum sa-ti fie prietena? Totul incepe cu tine si din tine. Stiu ca suferi, stiu ca ti-e greu, stiu ca ai obosit. Dar e momentul sa respiri. Si sa inveti sa te asezi in inima ta, in tihna. A invata iubirea de sine vine la pachet cu a invata curajul si sinceritatea. Curajul de a-ti privi imperfectiunile in fata si de a invata sa te iubesti in ciuda lor si datorita lor. Curajul de a lua decizii care iti vor atinge cele mai sensibile rani si prejudecati. Va trebui sa fii dispusa sa cresti deasupra etichetelor pe care societatea le va pune asupra ta. Caci, crede-ma, lumea va vorbi, caci lumea atata stie, dar nu-ti face griji, nu e treaba ta ce vorbeste lumea. Treaba ta este sa-ti regasesti soarele interior si sa inveti sa stralucesti cu putere, caci razele tale vor vindeca inimi in drumul lor. Vindecandu-te tu pe tine vindeci intreaga lume. Crede-ma ca prin ceea ce treci tu, trecem toate. Si eu am trecut si fiecare prietena de-a mea trece. Nu esti singura. Stiu toate temerile care iti trec prin minte in momentul asta si iti spun cu blandete ca vei iesi la capatul celalalt mai constienta de tine, mai plina de iubire fata de tine si fata de toti ceilalti, fata de viata si fata de tot ceea ce inconjoara. Calatoria ta spre pace incepe cu iubirea de sine. Caci trebuie sa invatam sa fim blanzi cu noi atunci cand nu stim cum sa facem asta si mai ales atunci cand credem ca nu meritam. Asta va schimba totul. Modul in care vorbesti cu tine insati, modul in care iei deciziile si ce fel de decizii iei pentru viata ta isi au sursa in iubirea ta fata de tine insati. Modul cum traiesti si energia pe care o pui in lume e influentata de iubirea ta fata de tine insati. 

Daca ti-as putea arata ce vad eu in tine, ai fi uimita. Cum spunea Rumi: tot ce avem de facut este sa indepartam toate zidurile pe care le-am pus in fata iubirii si atunci vom vedea cu adevarat. La asta avem de lucrat fiecare dintre noi. La a recunoaste toate minciunile pe care ni le-am spus noua insine, de a vedea toate tradarile personale la care am fost partasi si martori, la a vedea toate barierele si convingerile pe care ni le-am construit care ne-au limitat din a fi noi insine si a trai frumos, liber si autentic. 

  • Cand crezi ca esti o victima, te minti;
  • Cand spui da, desi sufletul iti spune nu, te compromiti;
  • Cand astepti salvarea, iubirea si fericirea din afara, iti dai/pierzi puterea;
  • Cand ti-e teama sa iei decizii care simti ca ti-ar aduce libertate, iti tradezi sufletul;
  • Cand vorbesti agresiv cu tine si cand gandesti negativ la adresa ta, te intorci impotriva ta;
  • Cand te limitezi pentru ca ti-e teama de vocea lumii, lasi lumea sa-ti dicteze viata, cand lumii nici nu ii pasa cu adevarat de ce faci tu. Cand tu te eliberezi, ii inspiri si pe ceilalti sa-si gaseasca curajul sa se elibereze. 

Iubirea de sine inseamna sa-ti dai voie sa mananci o felie de tort fara sa te invinovatesti pentru asta.

Iubirea de sine iti da libertatea de a fi tu insati si de a-ti onora nevoile si adevarul interior.

Iubirea de sine te ajuta sa spui nu atunci cand este nu si da atunci cand este da si de a face acest lucru cu lejeritate si blandete, avand incredere ca integritatea ta fata de tine insati este un dar pe care il faci si celorlalti. 

Iubirea de sine inseamna sa renunti la mai face lucrurile care te obosesc doar pentru ca ai de demonstrat ceva. Nu ai nimic de demonstrat nimanui, iar a-ti consuma energie inutila pe lucruri care nu sunt cu adevarat importante pentru tine, nu faci nimanui niciun beneficiu.

Cand ai de ales un drum sau ai de facut o alegere, intreaba-te: „Daca m-as iubi cu adevarat, ce-as face?” si fa liniste si asculta. 

Cu multa iubire, Tania!






Ramai la curent cu urmatoarele articole si ganduri pe care Tania le impartaseste, abonandu-te la newsletter: 


Warning: stripos() expects parameter 1 to be string, array given in /home/wwwtania/public_html/wp-includes/formatting.php on line 3781
Share