Colaborand cu viata.

Iti dai seama ce usoara ar deveni viata noastra

daca am putea renunta cu usurinta la lucrurile care nu sunt pentru noi? 

Simt ca una dintre marile suferinte pe care ni le cauzam este ca ne agatam cu dintii de ceea ce vedem clar ca nu este pentru noi. In loc sa facem un parteneriat cu viata, ne luam la lupta cu ea, acest lucru cauzandu-ne durere si suferinta.

De ceva vreme incoace, mi-am propus sa invat sa colaborez cu viata. Sa am incredere in pasii si in ghidarea ei. Acest exercitiu este unul dintre acele exercitii care ma conecteaza profund cu esenta mea si ma invita la liniste si la incredere. In acele momente in care alta data as fi tinut cu tot dinadinsul ca lucrurile sa fie cum vreau eu, invat de la o vreme sa le dau voie sa plece, daca cumva ele nu sunt spre binele meu cel mai mare.

Si mi se intampla acest lucru in fiecare domeniu al vietii. In parteneriate, relatii, cariera, viata personala. Practic in fiecare zi renuntarea si acceptarea cursului vietii asa cum este, caci aceasta este singura cale care ma ajuta sa-mi pastrez pacea interioara si sa las deschise portile, pentru a primi ceea ce este cu adevarat pentru mine.

Am dorit de multe ori lucruri, oameni, experiente, situatii – din tot sufletul, ca abia mai apoi sa realizez ca m-as fi scutit de foarte multa suferinta daca as fi stiut sa accept cu usurinta cursul firesc al lucrurilor.

Sa las oamenii care trebuie sa plece, sa plece.

Sa las lucrurile care nu sunt pentru mine, sa nu se petreaca, fara sa trag cu dintii ca ele sa se implineasca. Sa am incredere ca daca nu se petrece, inseamna ca este spre binele meu cel mai mare.

Sa invat increderea.

Si curgerea.

Si parteneriatul cu viata. Sa o las ma conduca, eliminand ceea ce nu este pentru mine si aducandu-mi in cale ceea ce este cu adevarat spre binele meu cel mai mare.

Am invatat, si invat si practic in fiecare zi, acest parteneriat. Cand o colaborare nu iese, sa invat sa accept acest lucru cu inima usoara si deschisa, avand incredere ca nu degeaba lucrurile nu ies. Poate ca sunt protejata pe viitor de o suferinta sau de incurcatura mai mare ca mine.

Daca un om pleaca din viata mea, sa-i accept cu seninatate si cu dragoste alegerea, dorindu-i tot binele si fiind recunoscatoare pentru prezenta sa in viata mea, atata timp cat a fost, fara ca acest lucru sa ma raneasca sau sa-mi creeze durere.

Exista o lejeritate a vietii pe care o invatam atunci cand acceptam cursul ei asa cum este el, fara sa incercam din rasputeri sa il facem sa curga in sensul opus. Tocmai aceasta incercare ne razvrateste si ne cauzeaza durere, caci incepem sa ne luptam cu ceea ce este, in loc sa acceptam ceea ce este.

Aceasta acceptare nu vine cu una, cu doua, ci ea este rezultatul unul proces de cunoastere de sine si de imprietenire cu viata.

Va invit sa fiti prezenti la voi si la reactiile pe care le aveti la urmatoarea data cand lucrurile nu ies asa cum v-ati fi dorit voi sa iasa. Faceti din aceasta experienta o oportunitate prin care sa invatati acceptarea si increderea. Opriti-va inainte sa reactionati sau sa blamati si stati acolo, in acea stare, avand constientizarea ca acceptarea situatiei, in loc de lupta impotriva ei, va poate aduce eliberare si va poate reaseza intr-o relatie de colaborare cu viata. Invatati sa aveti incredere in mersul ei. Nu trebuie sa intelegeti de ce lucrurile sunt asa cum sunt. Este suficient sa aveti incredere ca lucrurile nu se petrec debeaga asa cum se petrec. Va luati o piatra de pe inima. Va usurati un pic sufletul. Va scuturati un pic de bagaj si calatoriti mai liberi si mai bucurosi.

Nu tineti cu dintii la lucrurile, oamenii sau experientele care nu mai trebuie sa mai fie in viata voastra.

Dati-va libertate, dand libertate si altora.

Eliberati-va, eliberandu-i si pe ceilalti.

Deschideti-va drumul spre lucrurile care sunt cu adevarat pentru voi, eliberand ceea ce nu este pentru voi. Lasati sa plece ce este de plecat. Si gasiti-va pacea in suflet cu privire la acest lucru. 

Pentru mine, acest mod de a trai viata este unul care imi aduce atat de multa usurinta si incredere, incat nu ma mai obosesc luptand cu ceea ce nu este de luptat. Acceptarea ma ajuta sa raman deschisa pentru binele meu cel mai mare, mergand prin viata cu pace in suflet si cu inima deschisa. 

Nu pot pierde ce este pentru mine.

Nu pot pastra ce nu este al meu. 

Nu pot cere altora ceea ce numai eu pot sa-mi ofer. 

Nu pot lupta cu viata, asteptand in schimb usurinta si bucurie. 

Dar pot colabora cu viata si ma pot imprieteni cu mine insami.

Asta da mod fain de a-ti trai viata. 

Va doresc usurinta de a accepta cursul vietii asa cum este el si lejeritatea de a drumul la bagaj, atunci cand el devine prea greu.

Va imbratisez cu dragoste,

Tania!


Warning: stripos() expects parameter 1 to be string, array given in /home/wwwtania/public_html/wp-includes/formatting.php on line 3781
Share